Made in România

Vreau să povestesc trăirile unui antrenor de handbal din România, un prieten apropiat mie, cel puţin aşa vreau să cred. Un om care a antrenat mai bine de 20 de ani în Germania, care a trăit acolo, care a învăţat mentalitatea occidentală, un om cu un caracter extraordinar. De fapt sunt doi, sunt fraţi şi îi cheamă Herbert şi Helfried Muller. După ce au făcut istorie în Germania la Nurenberg, unde au luat o echipă din liga a doua, au promovat cu ea, au reuşit să câştige campionatul şi să joace în Liga Campionilor. Din păcate pentru ei, clubul german a trecut printr-o perioadă de criză financiară şi nu a mai putut să-şi ţină jucătoarele. În acel moment, pentru cei doi tineri antrenori, a venit ca o mănuşă, oferta de la Rulmentul Braşov, vicecampioana României. Discuţiile cu Teodor Florescu, patronul formaţiei braşovene, i-au convins pe cei doi să lase Germania şi să vină în România. Promisiunile „magnatului gunoier” au fost foarte convingătoare, iar Herbert şi Heli s-au despărţit de Nurenberg şi au venit la Rulmentul cu inima deschisă şi gata pentru a face treabă. Încă de la început, Herbert, care este şi antrenorul primei reprezentative a Austriei, a spus că este nevoie de timp pentru a construi o echipă mare la Braşov şi a cerut răbdare din partea tuturor. După primele antrenamente, Herbert şi Heli s-au lovit de realitatea românească şi atunci le-am spus „Welcome to România”. Şocul nu a fost numai pentru ei. Handbalistele de la Rulmentul, proaspăt scăpate de sub dictatura Marianei Târcă, au fost surprinse să vadă că nu mai fac antrenamente interminabile, că nu mai stă nimeni cu biciul pe ele, că s-a renunţat la cantonamentele interminabile, că nu mai sunt alergate ca nişte atleţi, că se poate sta de vorbă cu antrenorii, că Herbert şi Heli le-au acordat încredere totală şi le-au readus bucuria de a juca handbal. Acomodarea cu noua mentalitate, una absolut normală pentru nişte jucătoare care se consideră profesioniste, s-a făcut mai greu şi astfel începutul a fost greoi. „Gunoierul şef” a uitat însă foarte repede tot ce le-a promis noilor antrenori. Probabil injectat şi de marele manager Bogdan Hodoroagă, un oltean autentic, care are impresia că se pricepe la tot şi că este cel puţin buricul pământului, Florescu a uitat să mai treacă pe la clubul pe care îl păstoreşte, a uitat că trebuie să-şi plătească jucătoarele şi staful, a uitat să mai vină pe la meciuri sau să se mai intereseze de soarta echipei, „Made in România”. Managerul „Hodoronc Tronc” instaurat cu surle şi trâmbiţe la vicecampioana României, are rău de înalţime şi nu poate să stea la o asemenea altitudine şi astfel încearcă să conducă echipa de la Vâlcea. Atunci când ai nevoie de el, nu poţi să-l găseşti, fiind probabil ocupat cu fiţuica pe care o deţine la Vâlcea şi cu obţinerea biletelor pentru meciurile de Champions League ale echipei favorite, Oltchim Râmnicu Vâlcea, „Made in România”. Marele conducător, cu un vocabular extrem de limitat şi folosind un limbaj de mahala, i-a înjurat ca la uşa cortului pe antrenorii şi jucătoarele de la Braşov în meciul din prima etapă de la Baia Mare, „Made in România”. În deplasarea de la Amsterdam, domnul Hodoroagă, a fost probabil preocupat să viziteze red district, pentru că deşi a făcut parte din delegaţia echipei, el nu a fost văzut la faţă decât la meci, „Made in România”. Nu pot să le spun fraţilor Muller decât: „Welcome to România”...